Trei culori cunosc pe lume
Ha, ha, uitați-vă la ciudata asta. Are doar trei tuburi de culori acrilice. Chiar vrei să pictezi? Uite aici o trusă profesionistă și colegul atotștiutor își etală mica comoară de culori, explodând de ironie. Ochii celorlalți sclipiră sălbatici. Superioritatea strălucea. Începuse jocul, iar Clara tăcea. Nu-și dorea o astfel de confruntare. Cu mișcări sigure, calculate, luă o foaie de desen și combină pe rând cele trei culori până obținu toate culorile și nuanțele din trusa colegului. Tăcerea căzu ca o palmă.
O noapte imposibil de uitat
Nu adormi. Hai să discutăm, îi zise asistenta. Pacienta abia ieșită din sala de operație își simțea pleoapele de plumb. Despre ce să vorbim? Privi cadranul ceasului care indica ora zero. Nu simțea nimic, doar o dorință dureroasă de detașare și odihnă. Ai copii? Abia atunci se gândi la cei dragi. Întrebările și răspunsurile au curs până în zori, când i se spuse că pericolul a trecut și poate dormi. Se visă într-un tren care nu mai pleca. Doar peisajele alergau spre nicăieri. Încercă să evadeze. Va fi bine?
La Paștele Cailor
Stai cuminte. Ascultă-mă. Nu-ți iau tinichelele astea, Anisia. Îți promit solemn, că săptămâna viitoare te duc în Egipt. Poți să-ți alegi de acolo orice brățară vrei. Dar eu o vreau pe asta de aici și mânuța mică indică un șirag cu mărgele din sticlă colorată. Vreau, asta, tati. Lacrimi ca mărgelele transparente din brățară se rostogoliră pe obrajii înroșiți. Începu să țipe. Vom merge în Egipt, nu la bâlci. Tati, dar e frumos aici. Ce știi tu? Nu va fi ca afară nici la Paștele Cailor concluzionă tatăl pribeag.
Am un defect
Nu ursitoarele sunt de vină. Bine, nici nu cred că s-au deranjat să poposească la țară. Ce să caute zânele la un plod țipător? Doar dacă erau zănatice atunci și au împrăștiat resturile care le prisoseau. Vezi, firea mea e roasă de neîncredere. De ce nu pot fi naivă? Cel care-mi zâmbește și cel care mă bârfește nu are nicio șansă de a mă cunoaște cu adevărat. Am studiat ființa umană până la durere, empatie și ignoranță. La ce mi-a folosit? Mai stai mult agățat în gânduri? Bine că nu despicăm firul ca tine.
Când mă fac mare
Doamna Anca îi dăruise Măriuței un puzlle bănuind că micuței de patru ani îi va lua toată ziua ca să-l rezolve. De un sfert de oră o privea hipnotizată cum îl rezolva cu rapiditate pornind din mijloc, apoi din fiecare colț. Ești o fetiță isteață. Da, știu. Ce vrei să fii când o să crești? Croitoreasă, desigur. Ooo, nu că n-ar fi bine, dar totuși mai gândește-te. Eu pot să mai fiu: Simona Halep, Doctorița Plușica și atelieră. Atelieră? În atelierul bunicului voi face cioca-boca construind căsuțe insectelor.