Aprinde lumina
Războiul se întinsese ca o molimă peste suflete. Comandantul, la raport, aspru ca o stâncă, anunță că se vor testa abilitățile celor care vor fi aleși pentru linia întâi. Tăcerea căzu grea peste chipurile rigide. Costache intră legat la ochi în încăperea rece și lipsită de lumină. Îngenuche, pipăind pe jos până la foaia militară de cort. Găsi în dezordine piesele mitralierei. Mintea procesă cu viteză. Bătăile cronometrului concurau cu ale inimii. Se aprinse lumina, legătura căzu și mitraliera funcționa. Dar el? (518)
Aprinde lumina 2
Spitalul improvizat al campaniei gemea. Răniții emanau un miros greu, însoțit de vaiete. Se așternuse incertitudinea. Existența tremura în probabilitate. Un preot rătăcit printre dureri și rugi, se încărca cu neputințele lumești. Din când în când, își ștergea discret fricile și lacrimile care i se încâlceau pe barba și buzele uscate. Ajunse și la Axinte. Părea un cocoloș de bandaje. Spune fiule, te apasă ceva pe suflet? Aprinde lumina, părinte. Vreau să te văd. E ceva defect aici. Suntem cu toții defecți, fiule. (517)
Magazinul de pălării
Marin pășea legănat pe trotuarul prăfuit, sprijinindu-se de cuvinte. Mustră soarele care îndrăznea să se ascundă. Ehei, aici era magazinul de pălării zise oprindu-se în fața unei clădiri părăsite. Acum ești o fantomă, fără pic de mândrie. Dar eu îmi amintesc. Orice bărbat avea măcar o pălărie. Capul descoperit era bun doar în biserică, nu pe drum. Cu cine vorbesc? Eh, cu un om inteligent, firește. Adica, cu mine. O piatră îl dezechilibră, iar pălăria îi căzu în praf. Tot bărbat sunt. O scutur umplând-o cu gânduri. (520)
Vampirul din lift
Natalia venise acasă mai repede. O viroză se agățase de ea ca un scai, iar colegii de serviciu îi cerură să ia o pauză. Bombănind în gând se trânti îmbrăcată pe pat. Abia acum observă hainele soțului la intrare. Pe cămașa ușor sfâșiată pe alocuri i se păru că vede urme de ruj. Clocoti. Asta-i mai lipsea. La duș apa curgea zgomotos. Deschise ușa cu nervi și privirile i se lipiră de trupul umed, alunecos și zgâriat. Ai o aventură? Mă jignești. În lift m-a atacat un vampir, dragă. Nu urmează Halloweenul ? (507)
Am glonț pe țeavă
Era o noapte fără lună, fără stele, fără vise și tocmai acum nimerise de pază la închisoare. Își aminti de cei de-acasă, de horele din sat, apoi tresări. Auzea pași? Poate erau doar în mintea lui, își zise, mai ales că aflase cum comandantul venea uneori și-i dezarma pe cei care moțăiau preț de câteva clipe la cântatul cocoșilor. Zi parola. Din întuneric se ivi chipul masiv și ușor legănat al superiorului. Stai, că trag. Rânjetul din față îl decise și glonțul șuieră. Comandantul înjură din noroi. (502)