Proza scurtă a lui Răzvan Petrescu e atât de bine concepută și scrisă încât, după ce citești câteva pagini te afli în imposibilitatea de a face o pauză; pur și simplu citești până isprăvești, apoi meditezi. Scriitorul e un bun observator al societății noastre. Cunoscând lacunele ei, folosește umorul și ironia pentru a le scoate la suprafață și a le opera literar. Nu ezită să deschidă rănile din toate domeniile bolnave.
Medicul și scriitorul operează fără anestezie pe inflamațiile sistemului. Nu aș spune că se adresează unui anumit tip de cititor, dar cu siguranță cititorul lui trebuie să fie capabil să sesizeze măiestria cu care scoate la iveală neajunsurile, neputințele, frustrările, nesimțirea, parvenirea, nelipsite în cotidian.
Cartea cuprinde zece scrieri în proză scurtă: „Jaf armat”, „14 grade”, „Lista de așteptare”, „Pastorala”, „Profesionalismul”, „Șpagat”, „Ultimul set”, „Farurile trenului”, „Desidentul”, „Mulțumiri”.
Ideea că este greu să răzbați într-o societate în care recunoașterea și avansarea se face adesea prin relații, șantaj, servilism, tupeu ș.am.d. are la bază experiența de viață, observațiile făcute asupra evenimentelor cunoscute personal sau din diverse surse de informare.
Unele personaje, chiar dacă nu au numele reale, pot fi recunoscute cu ușurință, prin locul important pe care-l ocupă în societate, acțiunile lor și efectele pe care le generează.
Răzvan Petrescu nu ezită să arate neajunsurile și situațiile complicate din sistemul sanitar, economic, politic, educațional, dar și din cel al scriitorului frustrat, nevoit să aștepte o viață sau ani buni din viață pentru a fi recunoscut, apreciat și remunerat de către breasla sa. Așteptarea îmbrăcată în ironie, generează acte ajunse la extremul suportabilului care au drept scop să se miște ceva, să se schimbe la nivel de percepție și de atitudine.
O societate bolnavă, care nu mai e capabilă să recunoască valorile, ci promovează ridicolul, superficialitatea, tupeul are nevoie ca să-și revină și să se îndrepte de o încondeiere stil Răzvan Petrescu.
Pe unii cititori probabil îi va deranja această abordare, alții îl vor considera îndrăzneț, curajos sau tulburător. După lectura cărții, cu siguranță cititorul va rămâne pe gânduri, deoarece acest mod de a scrie îl va răscoli. Va trece prin multe stări, dar asta e și ideea. Scriitorul vrea să trezească în noi interesul de lectură investigativă, aș spune chiar, în care fiecare dintre noi, cu voie și fără voie contribuim la formarea noastră și a celor din jur.
Cu siguranță, când cititorul va termina de citit cartea, va încerca o nostalgie că nu are o continuare.
Dacă doriți să explorați o altfel de lectură, ați găsit-o. Merită!