Ireversibil / Ceasurile de buzunar

Ceasurile de buzunar cu capac și lanț erau deosebite. Îmi imaginam că le purtau căutătorii de comori, navigatorii sau nobilii. Mare mi-a fost mirarea când într-o zi, la bunicu a venit  după o astfel de bijuterie reparată un simplu țăran. L-am întrebat pe bunicu dacă știe vreo poveste a unui ceas reparat. Întrebarea i s-a părut interesantă, așa că acceptă provocarea:

… Ceasurile de buzunar, ca și bijuteriile, se lăsau moștenire. Nu se cuvenea să fie date unor străini. Ai petrecut toată viața împreună, te-ai bucurat de exactitatea și forma lor… Un ceas aproape că devine prietenul tău. Recunoști tic-tacul lui, față de al altora. Un bărbat care are un ceas de buzunar e un bărbat important. Timpul e prețuit și valoros. Când am fost odată la un avocat la târg, am observat că avea un ceas de buzunar cu cadranul și lănțișorul din aur. Asta însemna că și avocatul era prețios. N-ar fi purtat un ceas obișnuit. Îl scotea din buzunar și-l cerceta atât de des, încât mi-am dat seama că m-am folosit prea mult de timpul lui. Când un om se uită prea des la ceas, trebuie să înțelegi că ar fi cazul să pleci. Țăranul care a fost cu ceasul la reparat l-a primit de la un domn de la târg pentru că l-a ajutat la treburile gospodăriei mai mult timp. I l-a dat stricat, dar era un ceas de buzunar fin, cu numele proprietarului gravat pe el. Eu i-am dat de capăt și cum ai văzut, ticăie de te scoală din morți.

Nu știu de ce bunicul folosea astfel de expresii, dar eu în seara aceea n-am dormit. Știa să mă sperie și cred că-și făcuse un obicei din asta, când nu dorea compania nimănui. Mă gândeam că bunicul s-ar putea duce cu ceasul acesta în cimitir și și-ar putea trezi părinții sau prietenii adormiți sub iarba neplivită. Nu pricepeam de ce nu se folosea de tic-tacul magic! Am vrut să-i spun, dar nu avea rost. Oricum el lua deciziile fără influența nimănui.

N-am spus nimănui, dar când bunica s-a stins, am încercat să pun ceasurile din casă să sune. În mintea mea de copil, mă gândeam să dau acele orelor înapoi și să cred că sunt în alt an, în altă zi, la altă oră. N-a funcționat! Era totul cum spunea bunica: invenții de-ale bunicului. Aș fi vrut să funcționeze chiar și minciunile…