Ema coboară cu greutate din taxiul care ocolise prin toate străzile orașului ca să crească prețul călătoriei până la autogară.
– Vedeți? Ați ajuns la timp; ține s-o anunțe șoferul în timp ce-i scoate rucsacul din portbagaj. Microbuzul e tras în stație. Vă doresc drum bun!
Ema mulțumește cu jumătate de gură. I-ar fi făcut câteva reproșuri, dar nu mai conta. Ridică rucsacul pe umărul mai puțin dureros și sprijinindu-se în baston se îndreaptă spre microbuz.
– Întâi intră cine se aude când strig numele de pe listă. Dacă mai rămâne loc, bine, dacă nu, veniți cu următorul care e ultimul pe ziua de azi. Șoferul cuprinde tot spațiul de urcare, apoi strigă tare bifând în dreptul fiecărui nume, persoana care urcă în burta microbuzului. Ema e strigată ultima. Șoferul îi spune că-i norocoasă. Nu-i răspunde. Urcă opintindu-se și se îndreaptă spre scaunul liber din spate. Numai de nu i s-ar face rău pe traseu, se gândi. Lângă ea, o femeie vorbește încet cu o persoană imaginară. Ema întoarce capul, dar necunoscuta începe să plângă și să se destăinuie.
-Vin de la psihiatrie. Am fost internată. Mă doare tare capul. Nu pot dormi. Nu vreau să aud muzică. Să nu vorbiți la telefon că intru în panică.
Ema înghite în sec. Tocmai se externase de la secția de chirurgie. Chiar n-avea chef de conversație. Răsuflă ușurată când șoferul anunță că vine să dea biletele și fiecare să aibă banii pregătiți. După un timp microbuzul pornește. Peisajele aleargă, apoi dispar pe rând. Ema ar vrea să adoarmă, dar tocmai ce observă cum șoferul scoate dintr-o pungă două banane pe care le decojește și le mănâncă în timp ce vorbește la telefon. Apoi deschide geamul și aruncă cojile pe traseu. Toți călătorii aud conversația:
– Dragă, ajung cu întârziere azi. Nu, rămâne cum ți-am zis. Am cumpărat tot. Te sun mai târziu.
Închide telefonul și în difuzoare explodează o manea; ” Of, viața mea,/ Of, inima mea/ Of, degeaba plâng/ Tare necăjit mai sunt…”
Vecina de scaun a Emei se ridică și începe să țipe, bate din picioare, arată pumnii și se lovește peste cap. Șoferul întoarce capul și mașina ajunge în șanț . Lumea țipă, vecina Emei plânge, șoferul încă nu pricepe ce s-a întâmplat. În difuzor, maneaua continuă tânguirea.