Un vechi prieten **
Poarta s-a deschis și ea a intrat împiedicându-se și strigându-mă pe nume. O priveam uimită. Nu o recunoscusem, dar vocea-i era aceeași ca atunci când repetam strâmbându-ne în oglindă, ultimile șlagăre auzite la radio. Hei, ești neschimbată, îmi șuieră în ureche în timp ce brațele-i mă cuprind și mă strâng ca într-un clește. Ne așezăm cu anii pe o bancă, iar ea îmi povestește toată viața într-o jumătate de oră, cu gesturi studiate. Plămădesc și eu câteva fraze. Ne despărțim cu amintirile reînviate. (506)
Un vechi prieten
Am început să mă frământ. De ce un vechi și nu pur și simplu, prieten? Poate pentru că noțiunea de prietenie și-a schimbat sau pierdut sensul? Dacă aș scrie o listă cu numele prietenilor mei, până la ce număr aș ajunge? Eu sunt pe lista cuiva? Desigur, nu mă refer la așa zișii prieteni de pe rețelele de socializare. Aveam demult, o prietenă cu care legam mere în copaci cu ațe colorate, puneam nume norilor și inventam povești. O caut de o veșnicie și nu știu dacă nu s-a mutat deja într-o poveste. (500)
Mi-am adus aminte ce-am făcut azi-noapte **
Mi se-ncleștase gura și nu eram sigură dacă din pricina gemului de gutui pe care l-am devorat sau din cauza carenței de calciu poetic. Ce vor crede prietenii mei virtuali dacă dimineață nu voi putea vorbi? Ar putea bănui, pe bună dreptate că îi ignor, sau Doamne ferește că intenționez să-i blochez. Așa că decid să fac frământări de limbă ca să mă salvez cumva din situația asta aiurea. Am început să spun calm, rar, convingător: șase sași cosesc șase saci sășești. Închide televizorul, aud lângă mine. (503)
Mi-am adus aminte ce-am făcut azi-noapte
Încercasem să adorm, dar cineva reușise să-mi fure până și somnul. Ceasul îmi arăta că era deja ziua următoare. Am început să număr o sută de oi, crescător și descrescător, apoi am stabilit câte oi erau albe și câte negre, comparându-le. Acum realizez că am omis să le numesc. E trist când nu poți dormi, așa că am făcut diagrame, tabele, am compus o problemă ( firește cu cele o sută de oi) și am găsit trei moduri de rezolvare. La integrale nu am ajuns. La ora cinci am adormit profund, lipsind de la muncă. (509)
Cadou
Nu intrați, doamna. Pregătim o surpriză, susură glasul subțirel și ascuțit. Împietresc în fața ușii. Ciudat e că nu aud chicoteli sau zgomot în sala de clasă. În curtea școlii se joacă doar razele de soare și câteva vrăbiuțe venite să-și primească porția de atenție și de firmituri. Mă înfășor în răbdare. În sfârșit, ușa se deschide cu scârțâit tânguitor. Zeci de priviri înflorite se lipesc de mine, în timp ce mânuțele flutură spre tabla colorată cu cea mai frumoasă urare cadou- Vă iubim, doamna. (500)