Sub zero grade
Neculai își vârî, degetele înghețate în sân. Respirația durea. Ar fi vrut să adoarmă, să se viseze acasă, lângă sobă și totuși. Domn comandant, cum vom rezista peste noapte? Nu se mai trage. E liniște. Dinții începură să-i clănțăne un dans ritmat, repetat, tocat. Privi spre ceilalți prin promoroaca genelor și se prăbuși. Ordonați. Așezară pe zăpadă morții, unul lângă altul, peste ei ranițele și ce mai găsiră și făcură trup comun unul peste altul, peste moarte și disperare. Trăiau. Doar în zori.
Etichetă
Nu! Nu sunt îngrijorată. Sau sunt? Ideea e, că nu înțeleg un detaliu. Cum se plasează o temă nouă, apar instant cam două postări. Clar, e ceva cu mine. Sunt neinspirată. Deci, îmi probez câte o etichetă pe fiecare text: lentă, neinteresantă, hilară, naivă, horror, neînțeleasă, plăcută, amuzantă, spontană, ciudată. Hm. Constat, că nu pot fi etichetată și mă îngrijorez în sfârșit. Nu mi se potrivește nimic, sau ceva din tot. Aleg eticheta neimprimată, strecurându-mă liber într-o ficțiune relativă.
Etichetă (2)
Soarele pătrunse printre gene și cu eforturi prelungite se ridică din pat. Pe noptieră îl întâmpină prima etichetă. Te numești Mario. De lângă paharul cu apă îl urmărea o fotografie cu un grup. Cine-s? Eticheta îi răspunse: familia ta. Nu sunt singur. Pe masă se odihneau alte trei etichete. Una pentru medicamente, alta pentru dejun și una la telefon cu numărul pentru urgențe. Trase scaunul care scârțâi de nesiguranța mișcărilor. Ușa se deschise. Mâna căută telefonul. Eu sunt, tată. Dar eticheta?
Sare și piper
Dacă nu ești atent la detalii Tibi, să știi că te lasă Dina. Mi-a scris ieri pe whatsapp, că relația voastră devine searbadă. Neinteresantă. Fără sare și piper. Cred că se cam plictisește. Tibi își probă zâmbetul de uimire și zeflemea. I-auzi. Serios? Se rezolvă chiar de Valentine’s Day, sugrumă răspunsul printre dinți. Destrăm eu monotonia-erotic. Chiar acum voi comanda condimente: cătușe, bici, lanțuri, afrodisiace.Tibi, știi ce m-am gândit? Dublează comanda, să nu vină curierul de două ori.
Din întuneric
Nu plâng. Nu mi-e frică. Să fii cuminte și curajoasă Roa, șopti micuța păpușii sale din cârpe. Hai mai bine să ne balansăm. Un elefant se legăna pe o pânză. Cântecul alergă tremurat prin gaura de vierme. Ecoul se ascunse timid între pliurile ivite. Antenele intergalactice se dezmeticiră cu greu, dar reușiră într-un final să capteze și decodeze melodia în S.O.S. Paza luă decizia teleportării. Unde suntem, Roa? De sub pat, fetița o zări pe mami. Nu te mai ascunde. Hai, ieși. Trebuie să faci injecția.