Ficțiuni Reale 17

Un buncăr inteligent. Ia să vedem harta. Deci sunt în prima încăpere. Perfect. Va trebui să iau liftul. Intru, dar nu văd niciun fel de buton. Hei, e cineva pe aici? Bună ziua. Eu sunt ghidul. Fii calm, relaxează-te. M-am activat ca să te ajut. Preferi să te însoțesc ca o hologramă? Pot fi : Angelina Jolie, Brad Pitt, Santa Claus , dar pot face și combinații. Vai, nu e cazul. Atunci, unde te duc? La sala de sport? Preferi un masaj? Poate mergem la un restaurant? Francez? Japonez? Ce preferi? Să nu mă trezești. (514)

Iată-mă turist și nu unul oarecare. Până acum un deceniu eram în șut cu ortacii la mina de uraniu ca la casa noastră. Coboram cu liftul vechi care scârția din toate încheieturile, dar nu-mi era frică. Acum vizitez salina asta, urcându-mă intr-un lift modern și-mi tremură picioarele și pulsul.Tu știi că eu sunt atras de chestiile alea paranormale. Oare-o să apuc teleportarea? Dar unde vrei să te duci? Pe Lună. Ești în urmă cu noutățile. Se va construi un lift spațial. Hm, să vedem dacă ieșim de-aici. (504)

La nunțile noastre, neapărat trebuie furată mireasa. De ce? Habar n-am. Tot așa de bine s-ar putea fura mirele. Totuși ideea de a fura e sărbătorită. Și iată-mă nepoate la o nuntă, într-un hotel impunător, unde evident este furată mireasa. Mirele o așteaptă o oră, două, trei, apoi anunță că cine a furat-o, poate s-o păstreze. Dar minune mare. Mireasa apare grăbită și enervată. Ia microfonul și anunță că a stat în liftul care se blocase, iar drept dovadă a înregistrat tot. De bucurie, nașii au comandat o sârbă. (515)

Atenție. Vă rog să urmați indicațiile. După ce coborâm din autocar, intrăm în liniște și ordine deplină în mall. Vom urca folosind scările rulante până la cinema. Eu vă voi procura biletele, apoi fiecare se va așeza în locul indicat. După vizionarea filmului, vom coborî împreună pe scările rulante. Știm doamnaaa. Filmul a rulat acum o oră. Eu, cu indicațiile însușite, aștept isteții care au găsit liftul transparent , coborând și urcănd continuu. Paza se sesizează. Părăsim incinta în timp ce se sigilează liftul. (515)

Măi e ceva de nedescris. Vine chirurgul și nu găsesc bunicuța. Telefon nu are, vizite nu primește. Unde s-o mai caut? O fi coborât la chioșcul din curte să-și ia o cafea, dau și eu cu presupusul. Nu, că n-are bani. Cafea îi trebuie? Să vezi ce complimente voi primi eu de la medic. Într-un târziu un brancardier îi spune rezidentei că o bunicuță se joacă de-a liftiera. Întreabă pe fiecare pacient unde vrea să ajungă și nu lasă pe nimeni la butoane. E așa fain în cușcuța aiasta, zise buni intrând veselă în salon. (515)

Iarnă atipică și comunism. Salonul neaerisit îmi trimetea o stare de tristețe. Erau doar două paturi în care mamele se puteau odihni pe rând și patru pătuțuri pentru puiuții de om. Deveneam o umbră. De o săptămână stăteam pe un scaun lângă puiul meu în perfuzii. O fată începuse să fredoneze un cântec, legănând bebelușul, în timp ce ochii mi se închid și mă prăbușesc. Sunt într-un lift care coboară. Mă cufund mereu până simt palme pe obraji și aud vocea doctorului care mă cheamă. Revin cu foame de viață. (508)