Ficțiuni Reale 18

Nu e nevoie să consemnezi doar zilele importante sau să șochezi cu amintiri neavute. Uite, eu azi fac o ciorbă de fasole cu multe legume divers colorate. N-o s-o mănânc, deoarece stomacul meu e în pioneze de la stresul acumulat din pandemie și s-ar revolta. Dar, ca să nu rămân o anonimă mă voi înfrumuseța cu ia din bazar, bundița de la naftalină, și trăistuța din pod, ca să fiu în tendințele vremii. Apoi, voi posta pe facebook, tik tok, whatsapp, messenger numărând aprecierile. Știu, invidia vă macină. (507)

I-am dat voie uitării în a 256 zi de luptă sufletească și ea s-a târât în mine, opacă și îngândurată, legându-mi sinapsele. M-a acaparat și eu m-am abandonat fără voința de a rezista, pierzându-mi anapoda intuiția și primind remușcarea. Pentru noi, punțile s-au rupt, cărările s-au ascuns. Nu mai am de ce să mă agăț. Uneori aud un glas tânguitor, dar e doar o părere, căci nu mă vizitează nimeni. Temnița e rece, iar libertatea executată, fără prezumția de nevinovăție. Nu voi trăi, ci voi supraviețui. (504)

Ziua 256 a acelui an pe care nu-l pot uita, s-a lipit de mine, împingându-mă ca să pășesc forțat în maturitatea gândirii. Bunica adormise împăcată, dar uitase să se mai trezească. Degeaba i-am pus ceasul să-i sune la ureche și i-am promis cu suspine, c-o să fiu cuminte. Disperată am adunat toate cesurile din casă și le-am întors limbile ascuțite, sperând să păcălesc timpul, dar n-a funcționat. Ea a plecat pe bocetul mătușilor- Vai săracii ochișori, cum se vor preface-n flori. De atunci nu mai culeg flori. (510)

Ziua 256. Serialul continuă. Grăbiți-vă. Hai. Vă adunați în jurul mesei rotunde în această noapte smolită. Luminile pâlpâie înfricoșate și se sting. Vă atingeți mâinile tremurânde, apoi le strângeți cu disperare. Din eter, o voce sinistră se naște. Se prezintă. Respirațiile îngheață, gândurile se fărâmițează. Ce nu înțelegeți? Și tu, cum nu poți filma respirațiile înghețate? Unde ți-e imaginația? Și cum ce e acela spiritism? Nu mă provocați. Pliați-vă pe scenariu. Domnule regizor, a sosit spiritul. (503)

M-am avântat în labirintul zilei, presărând în urmă cioburi de vise ca să mă pot întoarce la matcă, în caz că mi-aș dori, deși nu prea cred în această variantă. Am analizat toate umbrele, temerile, oportunitățile oprindu-mă doar pentru a mă sfătui cu eul interior, care m-a încurajat ca să zbor cât mai pot să cred că fericirea există, poate fi atinsă și păstrată. Azi, voi dărâma zidurile pe care chiar eu le-am ridicat, îngrădindu-mă. Te părăsesc jurnalule. A sosit momentul acela tranșant. Mă voi reinventa. (510)

Azi am dus la capăt pariul. Cine și-ar fi închipuit că femeia poate accepta încătușarea vorbelor? Eu. M-ai provocat la tăcere, devenind prima femeie care intră în Cartea Recordurilor partenere, pentru cele 256 zile impuse. Bineînțeles că te-ai îndoit că aș reuși. Da, m-ai subestimat. Dar femeia e puternică, hotărâtă și deșteaptă. Am câștigat. Ține-te bine să-ți fredonez. Va trebui să recuperez și cuvintele vor expoda ziua și noaptea, hodoronc-tronc, începând cu ora trei, când se va trece la ora de vară. (509)