Ficțiuni Reale 29

Nu-i așa rău să fii o sperietoare într-un lan de porumb. Au trecut pe lângă mine iubiri vremelnice, dușmănii care m-au speriat, jocuri copilărești si secrete bine ascunse. Aș putea continua, dar cine m-ar putea asculta? În serile cu lună plină, mă confesez prietenului corb. Doar el știe că-mi doresc nespus de mult să fi fost paiață. Eh, lanul tremură a neîncredere. Nu-mi împărtășește dorințele. Ești nerecunoscător. Nici nu meriți să fii păzit. Vântul se întețește. Capul de paie cade. Lanul e trist.

Matinali, adică pe la 9, ne înghesuim în mașină spre IKEA. După o jumătate de oră găsesc un loc liber de parcare. Eu nu vreau nimic, tati. Doar mă uit, adaugă taică-meu. O să iau ceva și eu zic grăbit. Ne împrăștiem atât de bine încât pierdem copilul. Nu știam unde să-l căutăm căci nu voia nimic. Suntem îndrumați spre locul unde copiii desenau. Ce bine că ați venit, părinți. M-am răzgândit. Vreau o tablă, carioci, tempera, cretă colorată. Spre seară ajungem acasă. Sunt delicioase piftelele tale mami de la IKEA.

Stimați colegi consacrați și tinere talente ale cenaclului nostru, vreau să vă atrag atenția asupra unui subiect delicat. Cu răni în suflet vă sfătuiesc precum un părinte bun să vă pliați pe ceea ce se poartă și se cere acum. Luați-vă rămas bun de la: omenie, rușine, cinste, onestitate, respect. Vibrez cu voi azi când îngropăm moralitatea, dar trebuie să alegeți un alt stil: incisiv, obraznic, nerușinat etc pentru a supraviețui. Îmi iau adio, fiind un vizionar și voi evada în MetaHuman Creator.

Dragă și tristă familie, onești cetățeni, ne luăm rămas bun de la. Cum îi zice? De la emoție am un lapsus. Știu, numele e scris pe cruce. Revin, a fost un om ca oricare altul, adică nu chiar. Nu prea l-am văzut pe la biserică, dar acum nu mai are scuze. Vorbea cam făra perdea și făcea excese. Cum? A, da desigur, ca orice om. La ultima și singura spovedanie era cam agitat. Mi-a pus multe întrebări fără răspunsuri sigure, doar posibile. Dar acum, cu voia cerului e liniștit, fie-i tărâna ușoară. Să-i cânte fanfara.

Fii atentă tu, să-ți zic ce ni s-a întâmplat. Știi că ne-a părăsit Dorel. Deci, îl trimit pe Lică să dea un anunț la ziar. Tu știi că defunctul era: țâfnos, egoist și neprietenos- n-are rost să-ți reamintesc. Uite ce necrolog a apărut în ziar. Așteaptă. Da, tu ți-l citesc. Nu mai pot scoate capul în lume. Ascultă. Vă așteptăm îndurerați pe veci, sâmbătă la Cimitirul Liniștea adormiților, pentru a-l omagia pe ultimul dintre oamenii onești, altruiști, empatici și prietenoși ai locului. Auzi? Toți cunoscuții râd.