Unora le place prazul
Uite ce e dragă. Nimeni nu știe ce ai în stomac. Când te întâlnești cu unii în diferite locuri, te gândești ce au mâncat? Și ce-i cu asta? Vrei să-mi transmiți ceva înțelept pentru ziua asta, sau pur și simplu dai pe dinafară de plictiseală? Hai, dragă n-o lua așa. Vreau doar să fii atentă și să mai zâmbești uneori. O să mă așez lângă candy barul ăsta pregătit după un botez, probabil. Tu mă fotografiezi, pui poza pe facebook, apoi ne așezăm pe terasă și comandăm câte o nebunie de supă cremă de praz.
Mi-am inventat propria religie
Stop joc. M-am autoflagelat destul. Sunt un umil muritor și funcționez sincopat. Am obosit în așteptări vulnerabile, crescându-mi radăcini în neputințe. Trebuie să mă resetez, să mă acordez, să-mi fac propria religie. Trebuie? Hai, privește-mă și recunoaște, că nu e clară granița dintre normalitate și originalitate, dintre dreptate și bune intenții, dintre. Să ne oprim. Am obosit, dar îmi asum fiecare clipă, fiecare ecou al respirației. De mâine devin un alt călător: imprevizibil, asumat. Contez.
Îngerul meu păzitor
M-a părăsit, îmi zic în gând, acceptând neputința în care mă cufund cu fiecare zi. Dar și eu l-am uitat în propria-mi copilărie, printre jucării prăfuite. Probabil maturitatea e vinovată. Dau vina pe oricine, mai puțin pe mine, de parcă ar fi normal așa. Durerile se cuibăresc în mine, își fac loc de veci, iar eu n-am alternativă și-mi ucid zâmbetul. Încerc să mă apropii de boală. Ne privim și ne pândim mișcările. Sunt dezbrăcată de așteptări, singură în fața tastaturii, care-mi trimite mesaje mute.
Ultima zi de liceu
Ne-am adunat cu toții în sala de sport. Eram pentru prima dată într-un cadru festiv, fără să purtăm uniforme- cei cu cinci ani terminați și noi, cei cu patru care făceam parte din prima serie ce a avut examen de treaptă. Urma să primim repartițiile. Am fost anunțați că sunt doar șase locuri la oraș, la o școală cu nevoi speciale. Nu era tentant postul, dar mă încadram conform mediei. Telefonul a sunat și ai mei mi-au decis alegerea- cât mai aproape de casă. Renunț să lupt și-i ofer postul Lilianei.
În căutarea punctului G
Hai, mai repede și cu viață. Așa pornisem la concursul propus în tabăra care încerca din răsputeri să ne ofere cât mai multe și diferite activități. Mara desface atât de des harta, încât aproape o memorăm. Unde e busola? Hai să vedem ce ne indică ultimul bilet găsit pe traseu. Hopa. Trebuie să rezolvăm ghicitoarea. Care e mai isteț? Ne privim curioși în timp ce Mara citește rar ghicitoarea, care se dovedește încurcată. Cel mai tăcut dintre noi o rezolvă și aflăm surpriza care ne așteaptă la punctul G – premiile.