Dezbracă-te, a spus (2)
O invită cu gesturi galante pe canapeaua moale. Dezbracă-te, a zis cu vocea stinsă, în timp ce ea o privi cu tristețe. Hai, relaxează-te ușor, ușor, renunțând la frici și amintirile care ți-au incendiat așteptările. Nu, nu vorbi acum. Uită de cuvinte. Hai, întinde-te. Nu, nu ești într-o încăpere cu mine și prietenii amprentați în gânduri. Ești doar tu. În sfârșit e momentul tău. Regăsește-te. Închise dureros ochii, apoi privirea i se lumină. O, da. Acum mă înțeleg. Sunt în Rai i se adresă Eva, propriei umbre. (515)
Dezbracă-te, a spus
Ceruse permisiunea de a-și veadea dosarul, deși nu credea că existase vreodată. Ideea i-o dăduse un fost coleg de muncă și-i intrase în gând, pironindu-se acolo dureros. I se ivi un zâmbet ironic când îl primi, dar se stinse citind despre viața-i inventată. Se ridică cu greutate de la masă. Ieși cu privirea golită din clădire, clătinându-se. Dezbracă-te, a spus când ajunse acasă cu ultima foaie copiată din dosar. Golește-ți sufletul. Fiul adoptat se îndreptă spre ușă, șoptindu-i: Ai rămas un naiv. (502)
Mario și Luigi (2)
Uite ce bărbat bine e Luigi și fără noroc. L-a părăsit soția și el se ocupă de fiul lor Mario, care suferă de o boală autoimună. De când îl cunoști mătușa? A, de un an. Suntem foarte apropiați. Uite ce frumoase mesaje îmi trimite. M-ar urma oriunde. Dar v-ați întâlnit în realitate sau măcar pe skype? Mi se par trucate pozele. Ce știi tu? Crezi că dacă am șaptezeci de ani sunt expirată? Totuși, i-ai trimis bani? Discuția se opri și nepoata îi prezentă a doua zi toate profilurile lui Luigi, apoi îl blocă. (508)
Mario și Luigi
Își propuseseră escale puține și scurte. Când trecură granița le apăru senzația binecunoscută de întoarcere în timp, dar surpriza pe care o făceau vechilor prieteni merita orice efort. Privirile se colorară cu imagini fugare. La vita e bella, amici. Respirau bucuria momentului, până când noaptea îi îmbrățișă. O căruță fantomă le obtură traseul și clipa le puse piedică frângându-se, apoi apăru Luna întârziată. Cerul își cusu luminile pe cortină. Prin geamurile sparte răzbătea tremurat Lasciatemi cantare. (508)
Dictatura a luat sfârșit
Maricica ieși ca o furtună din casă, împiedicându-se de prag. Zăpada moale, încă nelipită de pământ o făcu să alunece, scăpând sticla cu țuică de prună din mâini. Trase o înjurătură printre dinți și se îndreptă spre gardul vecinilor. Hei, vă arde de tăiat porcul? Ați deschis măcar televizorul? Da ce, cântă Vicoveanca? Ion râde, făcând cu ochiul spre ceilalți. Nu, măi. Voi nici cântecul porcului nu-l ascultați. A căzut dictatura. Suntem libeeeeri. Împietriră, apoi se descătușară într-o horă mută. (500)