Ultimele știri
Mă trezește frigul đin cameră, dar gându-mi spune că la alții e mai rău. Mă liniștesc și deschid televizorul. Hopa, s-a schimbat ordinea canalelor. Bâjbâi pe telecomandă până găsesc știrile. Citesc pe burtiere : știre bombă, alertă la graniță, dispar unele medicamente, inflația crește, facturi și pensii nesimțite, scandalul robor și pe punctul de pensie. Închid. Ce rost are să mai urmăresc? Deschid frigiderul. Caut ultima știre aici, dar e curat și aproape gol. Îl scot din priză. Economisesc durerile vieții. (513)
Ultimele știri (2)
Ultimele știri mă afectează teribil. Simularea unei pene de curent de trei zile mă înspăimântă. Habar n-am cum voi supraviețui. Îmi explodează imaginația, efectiv. A, nu mi-e frică de hoți. Nu m-am logat pe Tik Tok, nu accesez linkuri suspecte, nu răspund la provocări. Totuși, cui îi voi împărtăși din ideile mele geniale? Ce rețete culinare voi încerca pentru a mă enerva? E aiurea. Nu voi mai deschide frigiderul, congelatorul va fi inutil, iar haosul îmi va conserva așteptările până la sufragiu. (500)
Dincolo
Să vă povestesc ce am pățât măi, ca să învățați și voi ceva din aiasta. Aveam invitație la o nuntă la târg. Mă îmbrac precum un domn și pe nevastă-mea ca pe-o cucoană. Ajungem în fața restaurantului. Coborâm din taxi și auzim muzica. Pășind pe covorul roșu, imediat ne întâmpinară nașii cu șampanie și pupături. Ne asezară bucuroși la masă, iar noi servirăm aperitivul, nerecunoscând pe nimeni. Măi, nunta noastră era dincolo, în cealaltă sală. Ne-am scuzat, lăsând mirii și nașii supărați pe vecie. Ghinion. (509)
Dincolo (2)
Demult admiram și invidiam actorul, fiindcă știe și poate să uite de el, trecând dincolo. Chiar de e nefericit, poate mima fericirea, dacă e frumos se transpune într-un personaj urât. Pe scenă învie și moare, devine bogat și sărac, modest și arogant și mă gândesc că uită chiar cum e el, fiindcă poate pleca dincolo și reveni oricând. Anii adunați ne fac înțelepți sau așa credem și atunci avem timp să căutăm în interiorul nostru actorul, căzând pe gânduri asupra efectelor produse celorlalți și nouă. (503)
Aveam cheie (2)
Băiețelul abia mai respira. Alergase și boabele de transpirație sărată i se lipiseră de părul ciufulit. Ești ca un arici îi șopti surioara, zâmbind complice. Dacă te vor vedea așa părinții, cu genunchii plini de noroi, te vor certa. Nu, nu cred și apoi nu-mi pasă. Sunt cu adevărat fericit. Am găsit șorțul bunicii. Într-un buzunar avea o cheie mare. Nu se potrivea la nicio ușă și la niciun dulap și atunci am știut, că trebuie să merg să o pun la mormântul lor ca să poată descuia poarta Raiului. (500)