OZN
Citea căscând și cu gândul aiurea, în cerdacul casei. Când își ridică privirile leneșe spre înalt, îl văzu. Stătea pe cer, cu luminițele rotite, la vedere. Plictiseala sări, trezindu-se. Tati, uite un OZN. Adu binoclul Iulică, ordonă glasul patern. Cercetă ciudățenia și înțelese că vin musafiri. Iulică, strânge friptura, mămăliga și rachia. Ăștia tre să hie tare flămânzi, cî vin di diparte. Sună la poliție, bre. Așe. Ce-o zâs? Nu-i ninica? Doar un balon meteo? No, amu știu di ci marmota învelea ciucalata. (510)
OZN (2)
Domn polițai, vreu sî depun o plângiri. Eu, ca șî cap al familiei am niști drepturi. Pânî aici îi clar. Astî noapti am agiuns acasî măi târzâu, adicî spri zâuă, dar muierea o zâs cî am lipsât trii zâli. Nu sî poati sî mî contrazâcî di la obraz, cî doar m-am plimbat cu rudili cu un OZN, dar rudili boali o zâs cî ne-am plimbat doar două zâli. Vreu sî merem tăți la detectorul di minciuni, cî eu nu mai am trai bun acasî. Șî când ti gândești mai ghini, cred cî îi ciudă cî n-o mers cu aiștia verzi. Măi ghini îi arestați. (520)
Vară. Cald…
August de foc. Până și cuvintele se topeau înainte de rostire. Șoferul ambulanței își lipise privirea de asfaltul moale. Imagini ireale se jucau cu orizontul. Mai repede, că naște, țipă ascuțit și cu întreruperi asistenta. Porni sirena și sunetul ei se amestecă cu țipetele născute. Sunt doi. Șoferul privi peste umăr la viețile noi. De ce sex sunt? Cea care țipă mai tare e fetița. Zâmbiră. Privirile și gândurile li se împletiră. Un gând era la o bere rece, iar altul lupta să-și încătușeze dorințele. (504)
După miezul nopții
Marița se temea că va rămâne nemăritată, așa că se însoți cu teama până la fântâna din crucile drumului. Îi spusese tainic baba Safta, că în acea noapte, după miezul nopții își va afla ursitul. Privi în jur prin pânza deasă a întunericului, apoi ascultă ținându-și respirația. Nu era nimeni în preajmă. Prinse curaj și se dezbrăcă de așteptări, apoi se aplecă și privi în apa fântânii ca-ntr-o oglingă. Inima i se opri când văzu chipul unei fete. Scuipă în sân, făcu cruce și blestemă baba cu toată puterea gândului. (516)
După miezul nopții 2
Catrina se trezi transpirată în crucea nopții. Se uită la Marin care dormea zâmbind. Trezește-te. Dar ce vrei muiere, iar n-ai somn? M-a strigat tușa Ilinca. Ei, na. Culcă-te. Cum să te strige, dacă e moartă? M-a strigat, ce n-ai auzit? Nuuu. Și ce voia? Nu știu, că nu i-am răspuns. Treaba voastră, eu nu mă amestec. Marine, ce mă fac dacă mă cheama la ea? Cum n-ar da Domnul să iei o pauză? Ai zis ceva? Auzi acum? Ușa scârțâi prelung și pisica intră în odaie. Îi găsi pe cei doi îmbrățișați ca-n tinerețe. (507)