Lebăda neagră
Convoiul se târa prin praful drumului. Mașinile vechi gâfâiau neputincioase. Doar Petrea fluiera. Ce tot fluieri a pagubă? Vă mai înveselesc și eu, că doar nu mergem la înmormântare. În fața lor, drumul se tot încăpățâna să crească. Aprinseră pe rând țigările și traseră fumul în piept cu foame. Privirile le căzuseră în pământ, doar fumul se înălța spre nicăieri. Petrea o văzu. Plutea sau dansa pe apa cerului de vară. Ridică și el brațele, imitând zborul. Noaptea îi înghiți, doar libertatea plana.
Lebăda neagră (2)
Se furișă în stufăriș, convins că se camuflase suficient și așteptă să imortalizeze grațioasele. Un amestec de culori și aripi pluteau pe paleta apei. Apăru și primadona. Neagră. Începu un ritual de curtare, la care ea încuviință să participe. Aproape uită să facă fotografii, apoi liniștea fu sfâșiată de împușcături. Alicele se împrăștiară haotic. I se așeză un nod în gât, în timp ce îngrijorarea îl cuprinse rece, neavenită. Aripi și țipete dispărură în eter. În față o pată roșie marca agonia.
Sub apă
Consiliul de familie începe după cină. Veți fi prezenți toți. Fără comentarii ironice, vă rog. Moda asta veche mă plictisește dragă, șopti viitorul mire. Care e tema, frate că nu vreau să fiu nepregătit? Privirile iscoditoare tresăriră din amorțire. Timpul se contractă. Să începem supliciul. Dacă tot ne etalăm ca familie nonconformistă, zise responsabilul autodeclarat să decidem unde va avea loc cununia. În avion, metrou, peșteră, pe munte, cu parașuta sunt idei perimate deja. Sub apă, bolborosi papagalul.
Sub apă (2)
Lâncezea uitat de griji și ocolit de vise, pe nisipul fin. Totuși fu nevoit să se ridice. O durere ascuțită în coaste îl trezise de-a binelea, apoi se dezmierdă în imensitatea albastră-verzuie care se contopea cu infinitul. Din căști curgea Simfonia a V-a în Do minor opus 67. Beethoven îi umplea sufletul, pescărușii îl certau. Preț de o spaimă o zări ascunzându-se în valuri. Privi nepăsarea din jur și alunecă-n larg. Mâinile pipăiră urmele valurilor. Se scufundă în deznădejde și reveni cu apusul pe umeri.
Sub apă (3)
Iarna șuieră prin hornurile care torc.Tocmai azi trebuie botezat și un pui de om. Sper că au încălzit apa pentru cristelniță, șopti nașa. Eu deja tremur. N-aș vrea să răcească micuțul. Oricum, o să verific, fii sigur. În biserica poleită, așteptarea se odihnea. Nașa cercetă din priviri locul, apoi vârî repede o mână în apă. Răsuflă ușurată. Au încălzit-o. Secvențele ritualului alergară cu scâncete, apoi bebe alunecă în apă refuzând să iasă. Nașu scăpă o sudalmă și se pomeni invocând toți sfinții.