Ieșit din rând
În căutarea timpului pierdut
Cercetez visele. Unele au murit, altele au fost abandonate pe cărările lipsite de indicatoare. Viața le-a alergat sincopat, mai ales pe cele care s-au încăpățânat să se materializeze. De ce am ales cărările sălbatice? Poate a fost curaj, inconștiență sau doar dorință de a rămâne copil, uitând să cresc. Nu-mi încorsetez gândurile într-o ramă, dar involuntar, nerostite înfloresc într-un loc al meu de refugiu- amintirile. Știu. Nici eu nu mă înțeleg uneori și aleg să mă descătușez de nostalgii. (499)
Așchie
Am intrat într-o cofetărie cu soțul, ca să bem cafeaua. Nu eram atentă la detalii. Aveam nemulțumirile mele pe care le hrăneam. La un moment dat am auzit niște sunete ciudate de la masa alăturată a unui cuplu. Cei din jur îi priveau insistent, stânjenindu-i. După un timp, ea cu o factură în mâini a încercat prin gestică și sunete un dialog neinteligibil cu vânzătoarea. Nu știu când am ajuns în fața-i cerând să achit factura. M-a privit uluită. Am plătit cu ochii umezi și sufletul ușor. (492)
Pe drum (2)
Vagonul trenului era ticsit de călători și bagaje. Mirosul de parfum ieftin și transpirație plana. Bine că aveam bilet cu loc. Am decis să adorm, dar am rămas la stadiul de idee. Vecina din dreapta a început să mimeze o manea pe Tik Tok și să filmeze călătorii, timp de câteva ore. Vecinul din față negocia cu cineva prețul cașului, iar o tanti s-a certat un sfert de oră pentru un loc, constatând în final că greșise vagonul. În sfârșit apare grav controlorul. Anunță că trenul are întârziere o oră. (500)