O ușă întredeschisă
Am sfâșiat cu nerăbdare cutia de amintiri pentru a nu uita și a mă elibera de povara gândurilor înghesuite haotic acolo. Mă așteptam să mă regăsesc căutând printre lacrimi și zâmbete, povești și secvențe din copilărie. Îngenunchez și mă strig speriind liniștea aparentă și ritmul banal al vieții. Uit să respir pentru că încep să simt cum mă topesc în brațele bunicii și mă ning florile cireșilor. Patefonul bunicului mângâie gândurile cu dansul acului pe plăcile prăfuite. Scriu refuzând uitarea . ( 500)
Un cuplu ciudat
Iubirea e mai mult decât o stare sau o emoție, șoptea cu glas tremurat fosta campioană de patinaj artistic mângâind cu privirea poza ingălbenită din albumul familiei, în care cuplul înflorea la aplauzele publicului. După un accident, bunicul tău a schimbat patinele cu scaunul cu rotile. Nu am avut o relație bazată pe compasiune. Am fost mult mai profunzi. Mi-a dat aripile lui pentru a pluti pe gheață. La concursuri mă aștepta cu flori. Aș fi vrut să-l cunoști așa cum îl știam eu și nu prin alții. (507)
Aveți și pe roz?
Așa era Kira, cu tupeul la purtător. Săgeta cu privirile când venea la mine. Tavanul, patul și mai ales cărțile le găsea într-o dezordine. Mă micșoram ca o gânganie pusă sub lupă înainte de disecție. Juram în gând să n-o mai primesc, dar azi m-a invitat la librărie. Dorea să-i selectez niște cărți deosebite. I-am ales vreo șase, însă a insistat că-i trebuie atâtea cât să ocupe un metru liniar în rafturile de impresionat musafirii. Siderat m-am conformat în timp ce ea întreba inocent dacă sunt și pe roz. ( 508 )
Pacientul 022385 ( 2 )
Ai făcut pe tine nesimțitule, îi strigă tanti cu mopul ștergând ceea ce ea credea că e urină. Pacientul 022385 deschise ochii încețoșați și arzând de la dubla pneumonie cu care se pricopsise. Încercă să lege o scuză printre buze, dar frisoanele puseseră iar stăpânire pe el. În rezerva disperatelor experimente erau mereu doi inși prinși între a fi și nu. La trei zile unul prindea aripi spre înalt sau cădea în picaj, fiind recuperat. El rupsese limitele, ca să-și țină în brațe băiatul nenăscut. (505)
Pacientul 022385
Se urcase pe acoperișul casei strigănd cuvinte în latină, împotriva cenzurii. Ochii i se măriseră și-i apăruseră râuri de vene la gât. Ambulanța apăruse de nicăieri. Au decis că e dus cu capul, transportându-l la glumeți. Când l-au vizitat rudele, le-a spus rânjind că e pacientul cu numărul 022385, născut din bula propriei minții. La vizita de seară, medicul a găsit doar cerșaful, cu mesajul LIBER SUM. L-au salvat circarii, făcându-l paiață. Dacă sunteți cu adevărat liberi, poftiți la spectacol. (500)