Ficțiuni Reale 51 - Tatiana Crețu

Praf și pulbere

Repartizarea pe țară la disciplina pe care cu onor a absolvit-o venea la pachet cu localitatea și speranțele. Proaspeții absolvenți aveau privirile lipite de harta minunată a țării, da, Grădina Maicii Domnului unde pe fiecare-l aștepta un Colț de Rai. Cum să alegi locul în care vei fi apostol? Evident, la întâmplare. Unii se orientau după mijloacele rutiere, alții alegeau să fie aproape de părinți sau prieteni. El a ales un nume care suna frumos. După trei zile a ajuns. Speranțele i s-au împrăștiat.

Praf și pulbere 2

Știi expresia asta e viața? Mă enervez de câte ori o aud. E ca și cum ai accepta că ești neputincios, inutil, fără noroc pe lume, că nu contează ce gândești sau ce- ți propui, căci ea, Viața știe mai bine ce va fi. Tocmai îmi propusesem să mă uit la filmul Praf și pulbere, chiar dacă era apărut de ceva timp și tocmai atunci a venit și vecina în vizită. Ne așezăm pe fotolii, ciugulind floricele de porumb. Începe să comenteze despre actori, ținute și-ntr-un final ațipește. Pierd ideile și simțul umorului.

Praf și pulbere 3

Când scrii, o parte din tine devine accesibilă altora. Niște necunoscuți se vor pierde, sau se vor regăsi în ceea ce accepți să expui. Așa dăinui sau devii invizibil. Praf și pulbere se poate alege din gândurile tale, cărora le- ai dedicat timp frământându- le, născându- le, perfecționându- le, poate chiar surprinzându- te. Dacă te îndoiești de tine, deja ai pierdut. Să scrii e ca și când poți face curcubeu peste dorințe și împliniri, tinerețe și maturitate, idee și realitate, uitare și neuitare.

Ploaie mocănească

Îi prinsese de două zile ploaia asta rece pe câmpul dinafara satului. Căruța cu coviltir se împotmolise în glodul gumos. Iapa și mânzul abandonaseră locul pentru lanul de porumb. Sub căruță se legănau felinarul și câteva oale știrbite păzite de Haiduc care șcheuna din când în când mușcându- și coada. Cazanele lucrate cu măiestrie se odihneau cu foamea între puradei. Fumul aromat ieșit din pipă gâdila simțurile. Ce bun ar fi acum niște porumb fiert sau copt, insista gândul nerostit care fu alungat cu un cântec.

Ploaie mocănească 2

Ploaia nu dădea semne de oprire de zile bune, dar pentru noi era perfect. În casa veche a bunicilor, toți nepoții ne adunaserăm ca la serbare. Scena era prichiciul lutuit, care atunci părea imens. Veselia noastră dadea cu tifla morocănoasei ploi. Premiile le împărțea cel mai mare dintre noi, așa ca unul mai copt la minte. Cine se încurca sau nu știa nici măcar o poezie sau o glumă, trebuia să alerge prin ploaie și să aducă un lucru de pe afară. Joaca s-a oprit când Mica a adus în tindă caprele.

Ploaie mocănească 3

Bunica învârtea mămăliga aurie cu culișerul în ceaunul care se cufundase în plita încinsă în locul roților. Ploaia bătea în geam fără oprire. Acum era momentul poveștilor. Le așteptam ca pe un desert. Ehei, spunea bunicul scuturând pipa. Pe o vreme ca asta am plecat să caut calul lăsat la păscut în imaș. Pe cărare mi se părea că aud cântări. Mă opresc, se opresc și ele. Mi se înmoaie genunchii. Calul pășea spre mine ca la paradă. L- am învelit cu sumanul și muzica ne- a urmat până în sat. Mâncăm în tăcere.