Ficțiuni Reale 58

Pastel

Ieri am mers cu pași moi și nesiguri în pădure, sprijinită de cântecul vântului. Da și el cântă. Îl aud doar când sunt singură și nu-mi sunt agățate gândurile în crengi, umbre sau petece de cer. Toamna asta are atât de multe chipuri! Ieri se cuibărise în culorile frunzelor din copaci, din aer și de pe pământul amorțit așa în visare. Doar eu nu mă puteam hotărî cum arată cu adevărat toamna. Azi se așezase pe ridurile feței. M-a speriat.

-Ieri erai mai frumoasă decât azi!

Mă împiedic. Frigul mă pătrunde și tac.

Toamna

Cum să scriu despre toamna asta fără să folosesc verbe la gerunziu, fără să scriu în versuri? Meriți mai mult toamnă sărăcită de mine pe foaie, zise ea în timp ce pensonul alunecă peste prima culoare. Ar fi vrut să cânte ceva melancolic, piano- pianissimo, dar nu putea jigni toamna cu sunete care zgâriau auzul. Culorile alunecau, dansau, se combinau, se schimbau.

– Hai, toamnă. Arată-te!

Privi pânza subțire și mâna glisă ca o aripă pe cer. Prinsese clipa de inspirație. De geam se lipise apusul.

Toamna asta

Miroase a gutui pârguite și a dor în odaia cu scoarțe vechi. Mă apropii de ștergarele vărgate de pe vechea ladă de zestre. Caut râurile de frunze țesute în nopțile nesfârșite la amurgul unei lumânări șchioape. Știu că acolo e și sufletul tău agățat între fire și nu numai. Îmi lipesc privirea de geam și mângâi toamna aceasta târzie ca întoarcerea mea. Pe o poliță ostenită de mănuși și ciorapi din lână e și un mănunchi de busuioc. Îl ating. Mirosul a dispărut, totuși mi-l închipui și plâng.

Am vrut să-i cadă fața.

– Sunt persoane care se hrănesc din ură. Nu pot trăi o zi fară a răni. Crede-mă! Mustesc de răutate. Împrăștie cu venin în stânga și-n dreapta. Tânjesc după apreciere. Uneori te atrag în discuții, din care ieși șifonat, nu te mai recunoști și regreți timpul pierdut în defavoarea ta. Oglinda se aburi. Actorul continuă să convingă spectatorii invizibili din cameră. Da, sunt toxici. Uneori nu-i recunosc ușor. Aș vrea să fim mai buni.

– Parcă aud un disc stricat, îi răspunse oglinda. Toți avem gânduri rele.