Despre citire
Măriuca s-a așezat cuminte la rând pentru consultație. Doamne câte mai poți afla de la pacienți. N-ai nevoie de știrile bombă de la tv, nici de pamfletele din online. Aici se discută serios, cu patimă tot ce se află de la vecini, prieteni, rude sau necunoscuți. În sinea ei se întreba ce cred despre dânsa, dar alungă gândul ca pe o gânganie, așa că intră în vorbă. Eu am venit pentru o traducere. Femeile o țintuiră curioase din priviri. Am fost la cinci farmacii și nimeni nu a știut să citească rețeta.
Citirea
Alo, auzi Ada ce mi s-a transmis la ședința cu părinții. Cică Anduțu nu citește suficient acasă. Cum adică suficient? Am sărit ca arsă. Să nu mă ia pe mine cu din astea, că acasă nu se citește. Citim ce ne interesează. Adică ce e folositor, nu chestii din alea care nici cei care le scriu nu le înțeleg. Uite, Anduțu îmi citește mereu rețetele culinare pe care le pregătesc pentru a surprinde familia. Alo, cum? Da, mi-a citit și rețeta de ieri pentru budinca pe care ți-am trimis-o. Cum? Ești la UPU?
Ora de citire
Mihai desfăcu pachetul de țigări. Scoase o țigară subțire răsucind-o. Clătină ușor din cap în timp ce o aprinse.Trase un fum în piept cu nesaț privind colecția de ziare. Vezi tu nepoate, pe vremea mea cititul ziarului era un lucru important. Când poștașul aducea ziarul cuiva, știai că era un om informat. Eram așa ca tine, când am aflat că vecinul Nae care avea abonament, nu știa să citească. Într-o duminică, la cârciumă, a deschis ziarul și a citit despre cum s-au răsturnat niște trenuri.Ținea ziarul invers.
Scriu la
Scriu la lumina lămpii. Fumul gros al flăcării din fitil lasă umbre stranii pe țilindru. Mirosul de gaz lampant mă irită și mă domină. E pană de curent electric la uzină și sunt singură acasă. Ca să nu mă bântuie fantomele imaginației, decid să rezolv probleme la aritmetică. Sunt încâlcite rău. Nu înțeleg conținutul unde defilează cuvintele: parcelă, normă, întrecere între colective. Adorm tristă la masă. După un timp cât o durere ascunsă, mă trezește mirosul cărnii arse pe jarul din sobă. A ajuns tata.
Scriu
Nu mă mai înțăleg di o bucată di vreme cu copchila. Crește șî sî înstrăinează pi zî ci trece. Mă mințăște di la ochi. Așa ni trebe, dacă n-am altoit-o la timp. Amu digiaba îi ceri una, alta. Îi tot di capu ei. Of. Ieri am pândit-o când scria ceva la biroul ei. Am căutat prin sertare, dar nimic n-am găsit. Dimineața asta a plecat fără mănuși. Le ridic șî ci sî vezi? O scrisoare către Dumnezeu. Cruci di aur, zîc. Copchila s-o smintit. Cerea sî o înțeleg cî nu-i ca mine. Acuși îi scriu la calculator, răspunsul.