Camera 101 (2)
M- a inspirat Sherlock Holmes, de aceea ador misterele. Ca detectiv iau doar cazurile ciudate și neelucidate. Primesc telepatic informații din surse necunoscute. Mintea mi-e un carusel de idei înghesuite. Cel mai greu caz pare acesta, dar am reușit să descifrez o informație aruncată într-un labirint. Cunosc adresa. Ajung la clădirea fantomatică pășind apăsat pe treptele tânguitoare. Îmi fac curaj. Deschid cu putere camera 101. Bănuiam. Înăuntru sunt eu. Mă voi autodenunța. Cazul e rezolvat. (500)
Camera 101
Mă încurcau întrebările ce încolțeau atunci când reușeam să mă strecor în salonul cu copiii din flori. Mânuțele li se ridicau către oricine, ca petalele spre soare sau aripile spre zbor. Strigau mama și eu, copil fiind, mă gândeam că acestea au uitat drumul spre bobocii neînfloriți și voiam să le desenez cărarea spre cei care se legănau mecanic pe un cântec cald, de leagăn nerostit. Oare de ce nu creșteau în grădini printre culori? În camera 101, ajungeau totuși, din când în când și îngerii. (500)
Am încălcat deja prima rezoluție 2
Am revenit acolo unde cu tine de mână alegeam să scurtăm drumul prin livezi neîngrădite în loc să străbatem cărările bătătorite și convenționale. Totdeauna te grăbeai spre oriunde și nicăieri, iar eu credeam că va fi continuu așa. Timp de un oftat m-am împiedicat de umbra ta și am împăturit-o cu mângâieri uitate de pe lespedea rece pe care înghețase. Apoi m-am împletit în propria neputință de a-mi ține cuvântul și m-am rătăcit cu toate diamantele curgând pe obraji, în copilărie cu tine în suflet. (501)
Am încălcat deja prima rezoluție
Mi-am propus ca primă rezoluție a noului an, să nu mă supăr; să fiu optimistă cum îmi sugerează astrologii și reclamele. Ce mare greutate? Mă relaxez și-mi repet: Nu te supăra și Nu-ți aglomera gândurile. Pe la amiază s-a oprit curentul electric, apoi ca într-o repetiție înaintea unui spectacol alternează opriri și reporniri defectându-se televizorul. A, nu mă supăr că nu e ordinatorul. Surpriză, sosesc facturile. Ochii se dilată, planurile cad. Verific cardul; aflu că e gol. Gata, explodez. (500)
O ușă întredeschisă 2
M-am strecurat prin această deschidere a minții și știi ce-am aflat? Oricum nu ai înțelege, dar îți voi descrie câteva gânduri doar pentru că suntem doar noi două în casă și oricum nu am cui să- i povestesc. Cu cât citesc mai mult cu atât mă înghite noaptea-mi, chiar dacă piciul acela mi-a dat o lecție gratuită spunându-mi sfidător că nu trebuie să-mi pun riduri pe viață, deoarece se poate reuși altfel. Altfel, cum? Pisi nu închide și zgâria cartea, unde să mă mai refugiez? Eh, hai iar la matcă. ( 500)