Ficțiuni Reale 7

OCD (2)

Tema îmi dă fiori. Oare am OCD? Să detaliez: verific ce s-a scris de mai multe ori pe zi în grupul Ficțiuni Reale, citesc comentariile, verific postările de pe LiterNet (recunosc, uneori număr și voturile întrebându-mă cine-mi dă o steluță în loc să se abțină). Nu mă opresc: compar textele mele cu ale celorlalți colegi, apoi verific ce au comentat unii la textele mele, mă îngrijorez asupra stilui meu, verific dacă îi amuză cum scriu și câți apreciază metaforele, apoi traducerile pe LiterNet. Am OCD? (504)

OCD

Azi riscă. Se apropie fără zgomot de acea casă lipindu-și fața transpirată de geamul întredeschis. Privirile lacome pătrund în intimitatea camerei cazone. Ea angelică, îngenuncheată se ruga repetitiv ritualic. Plictisit o abandonă tocmai când aceasta îngrijorată repeta șoptit ceea ce o speria: facturile, bolile, foametea războiul. Deschise sertarul biroului, își verifică banii, îi netezi, îi mângâie, îi puse pe categorii pentru: facturi, boli, foamete, război. Continuă ruga apoi verifică banii. (500)

Romeo și Julieta 2022

Alesese să rămână voluntară la azilul de bătrâni, protejându-se. Dorea să vadă partea bună a vieții pe care o duce față de alții. Timpul o jefuise, dar ochii îi înotau în blândețe. El a venit în prima zi a anului 2022. Calm, i-a înmânat actele și atunci ea a uitat să respire. Prinsese rădăcini iar. Vorbele i s-au făcut ghem în gât și atunci el a știut că a găsit-o. Au ieșit afară și s-au așezat pe o bancă. Doar se priveau tăcuți în timp ce tinerii care treceau pe alee strigau-Romeo și Julieta. (500)

Fetiș

De câte ori pleacă cu o problemă, o pisică neagră îi taie calea, o tanti apare cu o găleată goală și chiar el se întoarce din drum. A luat principiile din hibernare, le-a scuturat bine și nemulțumit s-a îndreptat să sape în tot ce găsea că e tabu. Sătul de pudoare și interdicții își va deschide chakrele, care erau demult amorțite. Meditând în paranormal și-a tatuat pe frunte simbolul trimis de universul interior. Mâine, îl va tatua pe propria hologramă. Realul și virtualul îl vor proteja etern. (500)

Camera 101 (3)

Mă privea cu surprindere cum zilnic eram cufundată între rândurile cărților în loc să fiu la joacă. I-am spus, că citesc până uit de mine, de timp și spațiu, iar cuvintele tipărite se transformă uneori în păsări. Într-o zi, mi-a lăsat în ghiozdan un bilet. Așa, mi-am târât pașii și curiozitatea spre acea adresă, cu îndoiala de mână. Copilul ciudat din mine găsise ușor camera 101. M-am lipit de ușă și am ascultat tăcerea suspectă. Biblioteca m-a îmbrățișat. Aici vor fi și cărțile mele, îmi promit. (501)