Fericiți cei milostivi
Doamne ce cald e azi, se miră Ileana. Mai bine fac niște plăcinte cu urdă și mărar și între timp fac și-o socată. O să mă răsfăț și eu nu doar cei avuți. Dar, lasă că nici ăștia nu mănâncă sau trăiesc mai mult. Domnul știe soarta fiecăruia. Veselă intră în tindă. Ia covata, săculețul cu făină, drojdia, sarea, câteva ouă, pune apă la fiert la pirostrie, apoi frământă cântând, așa desculță și rumenă în obraji. Când țăranii se întorceau de la câmp, primeau câte o plăcintă și o cană de socată cu tot sufletul ei.
Fericiți cei milostivi 2
-Uite-o pe tușa Zenovia, Mișule. Abia-și târăște picioarele ca de plumb prin prundișul ascuțit al uliței.
-Așa și?
-Păi iar a fost la chioșc și a luat bunătăți. Le va duce mâine la Casa Domnului. Pentru pomenirea morților.
-Păi la ce pensie are, cred că merge la cumpărături de două ori pe lună.
-E săracă Mișule.
-Da, cu duhul. Mai bine n-ar face foame, că dacă sufli peste ea, plutește ca frunza-n vânt.
-Râzi tu, dar ieri i-am explicat rezultatele de la analize. Tu poate la optsprezece ani ai fost așa.
Fericiți cei milostivi 3
-Oprește tati mașina. Oprește acum.
Frâna bruscă lovi pe Mica de tetiera scaunului din față.
-Scuze, scumpo.Ți-e rău? Vrei să cobori?
Ghemotocul de fetiță scoase centura cu o ușurință ce-l impresionă pe tati, apoi deschise portiera și sări în iarba umedă a dimineții. Picioarele gâdilate de buruienile și insectele minuscule pășeau apăsat, cu hotărâre, ca la luptă.
-Vino. Vino micuțule. Nu te teme. Sunt doar eu și tati. Vom fi familia ta.
Mica îi scoase ațele colorate din codiță, îi mângâie blănița și-i oferi locul.
Trei kilometri până la capătul lumii 1
-Pe unde să merg, Doamne?
-Înainte. Pe drumul drept.
-Dar eu tot găsesc răscruci de drum și aleg calea cea mai grea. Dă-mi câteva idei. Mai fă o minune. Am sufletul rănit.
Tăcerea s-a despăturit prea repede. Nici n-am apucat să-i spun despre neputința crescută în mine. Nici despre îndoială, nici despre că vreau să fiu mai bine conceput. Vreau să-mi îndrept privirea spre capătul lumii. Mă învârt în cerc după un reper.
-Mai ai trei kilometri îmi șopti gândul. Apoi te vei odihni.
-Dar cum e la capăt?
-Nu e.
Trei kilometri până la capătul lumii 2
Făt-Frumos tocmai aflase de la ultimul binevoitor din poveste, că Ileana Cosânzeana îl așteaptă la capătul lumii. Căută în grajdiuri calul înaripat. Era plecat în altă poveste, cu un drum mai scurt. Se mulțumi cu singurul cal disponibil.
-Hei, să mergi ca gândul, nu ca vântul.
-Ce-ai zis? Întrebă calul. N-aud prea bine, că sunt absurd.
Pe drum, cei doi călători întâlnesc o vrăjitoare plictisită.
-Cât mai e până la capătul lumii?
Baba calculă distanța.
-Fix trei kilometri.
După trei ani, ajunseră în același loc.