Ficțiuni Reale 72

Omul care ne trebuie 1

Cum a fost la interviu Nelucu? Bine. Ce înseamnă bine? Adică m-am prezentat la data, ora și locația primită. Hai, nu fi secretos. Zi ce te-au întrebat. Așa. Ce faci? Bine, adică nimic. Au zis ok și au pus o bifă pe chestionar. Ai preferințe? Nu. Ok, altă bifă. Ai ținte, scopuri de împărtășit? Nu. Ok, altă bifă. O orientare politică? Vai, evident că nu. Banii n-au miros. Ok, încă două bife. Comentezi despre sarcinile primite? Ceri detalii? Sunt surd și mut. Îmi cunosc locul. Perfect. Se bifează tot. Ești angajat.

Omul care ne trebuie 2

Omul care ne trebuie? E într-o ramă. Închisă, prăfuită și abandonată în pod. S-a mutat printre pânzele de paianjen și cărțile aruncate. Abandonate. Nu-l pot readuce printre noi. Unii nici nu l-ar recunoaște, dar îl cheamă. Cum nu vii, tu? Țepeș. Evident că v-ați prins, că sunteți școliți mai demult. Acum, e altfel.Totuși m-am convins că s-a aflat de Dracula. Onică și-a dorit de ziua lui dinți de vampir. Nu l-am putut refuza și acum m-am luminat și eu. Nu de om aveam nevoie. De dracu. Gol. Cool.

Cine-a pus cârciuma-n drum 1

Măi, Vasile. Prietene. Dragule. Zi și tu, cum să ajung acasă când ispita-mi iese-n cale? Cârciuma asta mă cunoaște mai bine ca nevasta-mea. Hai noroc. Berea blondă, gulerată se topește în gura arsă de nerăbdare. Bună, buuună. Nelule, încă două, dar să fie reci nu leșinate. Două, nouă, da di plătit când plătești mata? Scrie pe caiet. Ce caiet? Nu mai am caiet. Auzi Vasile. Cică n-are caiet. Mă, ești analfabet? Alfabetule, alfabetule, aprobă Vasile. Vă luați de mine? Vă dau eu alfabet, pârliților.

Cine-a pus cârciuma-n drum 2

Bună treabă. Și corectă. Da, așa trebuie. O cârciumă, o farmacie. O farmacie, o cârciumă. Văleu ce mă doare capul. Nu de la birt mi se trage. De la pauză. Că ori te ții de treabă, ori lasă-te. Când bei des, te obișnuiești și capul nu te mai doare, dar eu n-am mai băut de trei zile și iaca poznă. Unde să găsesc eu farmacie aici la răscruce de drumuri? Nu am scăpare. Dar o să-ncerc să urmez sfatul lui bunelu care știa leacul: cui pe cui se scoate. Înapoi deci la cârciumă. Dar unde-i bre că n-o mai văd.

Cine-a pus cârciuma-n drum 3

Toader ieși încâlcindu-și picioarele din cârciumă. Măi, dar câtă ceață e pe-afară îi șopti calului ce aștepta priponit de gard. Pipăi hățurile și încercă să se suie în căruță. Aș. Al naibii de greu. Cârciumarul îi sări în ajutor că-i era mușteriu bun. Hopa sus, băiete. Îl întinse în căruță, apoi bătu calul pe spate. Să-l duci cu bine acasă. Calul ciuli urechile. Înțelesese. Nu era prima dată când își ducea stăpânul amorțit în viață. Fornăi, necheză puternic și smunci căruța. Toader cânta într-un vis.