Ficțiuni Reale 73

Două femei

Azi soarele își aruncă tot jarul. Mă stoarce. Imagini dilatate joacă în aer. Tălpile ard. Mă apropii cu disperare și neputință de prima locuință. O fata morgana? E reală. Nu am timp să procesez gândurile. Mă prăbușesc pe prispa de lut. Pleoapele se închid. Ard. Visele se furișează grăbite în mine. Ne luptăm. Mă înving. Timpul joacă împrejur. Mă desprind de eul vremelnic până când gheața de pe frunte se topește.

-Cine ești?

Două femei mă cercetează curioase. Niște țărănci. Bunicuțele nu mă recunosc.

Două femei 2

-Hai, cu încredere. Nu vă faceți griji. Chirurgul e foarte bun.

Asistenta mă liniștește cu cuvintele memorate mecanic. Mie nu-mi zic nimic. Sunt doar eu, dezgolită de gânduri și cu mii de frici pe care încerc să le alung închizând dureros ochii. Anestezicul picură și mă eliberez. Plutesc. Deasupra mea, o ea îmi zâmbește.

-Ne cunoaștem?

Nu vorbim. Privim în jos spre mine. Cea amorțită în timp.

-Trezește-te!

-Nu vreau să revin. Aș dori să ne împrietenim, îi sugerez necunoscutei.

Palmele pe obraji mă surprind.

Două femei 3

Tibi se întâlnește cu două femei. Nu se poate decide cui să-i dăruiască timpul, sentimentele, obiceiurile. Alla e o consumatoare de texte literare. Pentru ea a făcut cursuri online de scriere creativă. I-a scris o poezie. I-a găsit șapte greșeli gramaticale și trei expresii nepotrivite. Nu s-a supărat. E deșteptă. Pe Lola a întâlnit-o într-un club. Dansa cu talent la bară. Avea grație. L-a fascinat. Toți o priveau lacom. Nu s-a supărat pe ei. Aveau gusturi bune. Ar face primul pas, dar drumul e cu serpentine.

Parizer

Năică ajunse cu greu la ușa apartamentului după ce urcase gâfâind cele patru etaje.

-Doamne când o să mă mut într-un bloc cu lift, voi pune în fiecare duminică o lumânare la vii și la morți. Jur!

Ușa se deschide brusc.

-Ce juri Năică? Nona îl examină cu suspiciune. Hai intră. Cum a fost la piață? Ai negociat ori au râs de tine?

-Uite ce bunătăți am luat. Ne ajung pentru două săptămâni: brânză de vaci, mușchi haiducesc, roșii românești și surpriză. Parizer.

-Ești nebun, Năică? Nici în fotografie nu vreau să-l văd!