De la primele rânduri citite, realizezi că va urma o lectură captivantă.
Dacă ar fi să mă opresc întâi asupra subiectului abordat de autoare, aș remarca modul în care aceasta ne induce ideea că viața poate fi interesantă chiar și într-un loc mai puțin prietenos, chiar ostil – “Viața se fărâmițează, începe să duhnească și redevine materie organică putredă, informă; o băltoacă moartă, cu iz înțepător, stă la marginea vieții”.
Lecțiile dure de viață, umilința, discriminarea de care are parte Kya, o fac mai puternică, mai hotărâtă în propria devenire – “Cumpără cu banii de pe midii chibrituri, lumânare și crupe de porumb. Kerosenul și săpunul mai aveau de așteptat.” O ființă atât de fragilă găsește resure în propria ființă, dorind să primească și să dăruiască dragoste.
Munca, stăruința în autoeducație, talentul, obstacolele care par de nedepășit, vor contribui în lupta pentru supraviețuire, o vor motiva, ambiționa și în lupta pentru protejarea mediului, culminând cu aportul important pe care-l aduce în cercetare.
Întâmplările se succed în mijlocul naturii, unde Kya se transformă din copilul abandonat într-un exemplu prin: modul de supraviețuire, prin colecțiile sale etichetate (care într-un final sunt donate cercetătorilor de la laboratorul Archbald), prin cărțile scrise… Datorită ei, bucata de pământ din mlaștina râvnită de investitorii imobiliari devine arie protejată.
În ceea ce privește stilul abordat de scriitoare, aceasta utilizează atât descrierile, cât și dialogul în așa fel încât cititorul poate vizualiza imagini de o rară frumusețe – “Soarele lipit de tărie găsi un spațiu prin îmbulzeala norilor și atinse limanul de nisip. Curentul, giganticul măturător al mării și nisipul acesta se uniră, alcătuind o plasă delicată, fiindcă peste tot se întindea cea mai uluitoare colecție de scoici pe care-o văzuse vreodată.”
Aș compara Fata Mlaștinii cu autoarea, având în vedere că aceasta are o bogată experiență în domeniul științific, petrecându-și o mare parte din ani în preajma diverșilor naturaliști, publicând cărți și articole științifice.
Finalul subliniază apartenența Kyei acelor locuri… ”acum aveau s-o ia înapoi. Să-i țină secretele ascunse bine… Se lasă noaptea… Până hăt departe, acolo unde cântă racii.”
Romanul reprezintă o lectură plăcută atât pentru cititorii dornici de mister, cât și pentru cei care rezonează la lirism. Valoarea literară a acestui roman sporește, prin faptul că e un roman de debut al autoarei, fiind în mijlocul atenției prin popularizarea intensă datorată vedetei Reese Witherspoon, producătoarea care va ecranizeaza “Acolo unde cântă racii”.
Recomand această carte pentru că prezintă viața într-un mod care îl face pe cititor să anticipeze, să reflecteze, să trăiască emoții și momente de suspans, de ușurare și chiar de automotivare. Kay a știut să trăiască și să reușească într-un mediu ostil, deci poți și tu!