Ficțiuni Reale 19

Tot ce scriu devine realitate ***

Vreau sa fac câteva precizări. Nu fac parte din acele persoane care văzând o scamă sar ca înțepate. Nu-mi petrec timpul obsesiv cu mopul și pămătuful în mână. Dar când mă vizitează inspirația timpul și locul devin accesorii. Prietenele mele cărți, azi m-au atras spre rafturile în care le abandonasem. Remușcări târzii m-au dojenit în gând și am început să le redesopăr răsfoindu-le. Dintr-o carte a căzut o foaie scrisă de mine în adolescență. Am citit descrierea care mă înfățișa la maturitate. Mă accept. (507)

Tot ce scriu devine realitate **

Mă zbat între clipele sfărâmate ale clepsidrei și mă scurg în cadențe sparte. Mă regăsesc între sentimente și decizii, între aici și acolo. Gândurile-mi explodează în idei, modelând destine. Privirile îmi sunt grele de la sentințele pe care uneori le iau cu ochii legați și cu detașare. Știu toate legile cu toate articolele și modificările pe care le-am scris. Am principii superioare și totuși uneori puterea îmi intră în templul interior, căutând fisuri și eu găsesc interpretări și argumente, fiind doar un om. (514)

Tot ce scriu devine realitate

Ai blog, exiști. La fel ca expresia ești ceea ce mănânci sau dragostea trece prin stomac. Așa că mi-am făcut blog ca să intru în rândul lumii elevate. Aveți răbdare, nu comentați. Poate nu știți, dar stomacul e un organ al naibii de sensibil. Știu, nu l-au amintit poeții, nu i s-au compus cântece, dar el reacționează la stres, supărare, dar și la mâncare. Poți avea viață grea. Așa că am devenit nutriționist. Dau sfaturi, scriu rețete, meniuri și propun diete. Am o problemă cu dieta pliată pe fluturii din stomac. (518)

Lux și opulență ***

Măi Ioane, ce bine-o duce Ștef de când s-a dus afară. De unde știi tu? Păi de pe facebook. Uite ce poze are, să mori de ciudă nu alta. Ba pe un iaht cu Tom Cruse, ba la Moulin Rouge bând șampanie. Uite-o în orașul interzis și-n avionul privat savurând un Chaval Blanc cu caviar. Eu n-am fost nicăieri, Ioane. Tu te-auzi? Ce să-ți fac, dacă ți s-a lungit căutătura și ți s-a scurtat mintea? M-am dus eu și nu-mi amintesc? Acum postează de la Hollywood cu Roberto Rossellini. Femeie, regizorul e la cer de la nașterea ta. (519)

Lux și opulență **

Mda, ce să zic? Viața mea e perfectă fiindcă am mizat că mă veți idolatriza. A, sunt un lux pentru voi, dar vă onorez cu prezența și pe moment vă credeți egalii mei. Mă amuz, că dupa două ore de show îmi oferiți doar trei mii de euro, căci merit fără număr. Opulența nu mi-am calculat-o încă. Am două scumpici de pisici cărora le iau hăinuțe de firmă, au propriul medic și cosmetician, iar acum le-am cazat la hotel. Prin testament, devin moștenitoarele mele de drept. Am o viață alintată, dar mă plictisesc îngrozitor. (519)

Lux și opulență

Uăi, iaca aici la stânî, în cușma muntilui, cu nioarili meli, o duc tare ghini șî-i mulțămăsc Domnului di Sus, ca sî nu crediți cî zâc di altu. Boierie – iga, am caș, urdă, lapti dulci, jântuit, lapti acru, mai fac câti un balmuș. Nu-mi lipsăsc niciodatî aiestea. Mai tai câte un nieluț, îl pun la proțap, ieu un gât di țuică șî viața îi tari mândrî. Ni-am luat tilifon cum o zîs Ghiță Ciobanu la tv. șî-s liber și mânânc bio. Uniori mă gândesc cî ni-i pre ghini, bre. Noroc cî mă mai spărie câti un urs sau lup. (512)