Ficțiuni Reale 20

Într-o zi am fost la cosit la fânețele mele cu niște flăcăi din sat, eu fiind în frunte. Dădeam brazdă după brazdă și mă opream doar să ascut coasa și să fumez pipă. Era așa cald de ieseau șerpii din iarbă căutându-și refugiul sub pământ. Eu îi prindeam cu mâna și-i înnodam ca pe funii. Uneori mai vâram câțiva neveninoși în cămașă și-i scoteam la masă, speriindu-i pe cosașii tineri. Așa povestea bunicul în clubul nostru din livadă în timp ce eu noaptea visam că șerpii vin să se răzbune, iar eu nu știam să-i înnod. (518)

Iată-mă în sfârșit într-un club secret și select – al groparilor. A, să nu aveți idei preconcepute. Nici în visele voastre plăcute sau în coșmaruri nu știți ce vedem noi. Imaginația voastră s-ar fărâmița rușinată de neputință creatoare. Am fost acceptat chiar dacă locuiesc Dincolo, doar pentru a confirma puterea paranormalului și a ajuta colegii în documentarea și arhivarea cazurilor speciale. Vreau să cunoașteți câteva detalii. Știu că vă atrage ce e șocant și de neexplicat, dar pe rând, vă rog. (502)

Tu cititorule ești Gelu. Uneori mă remarci și mă recomanzi. Alteori te plângi că nu mă ridic la înălțimea așteptărilor tale. Adesea mă ignori sau mă sfâșii cu superioritatea neputinții tale de a mă înțelege și decripta. Știu că poți mai mult, încearcă. Nu sunt frustrat în nopțile în care te privesc dezbrăcându-te de spoială. Da, sunt un umil scrib visător, dar eu te pot înălța în dăinuire sau te pot coborî pentru totdeauna. Cuvintele au putere. Poți fi a fost odată sau mereu. Hotărăște-te, Gelu. (502)

Gelu părea un ins destul de simplu, șters chiar. Nu strălucea, nu se impunea între semeni. Dar pe scenă era de nerecunoscut. Respira în dramă, înflorea în comedie, hipnotiza copiii la aniversări. Prin ochii unui pictor, putea fi recunoscut drept o paletă, de care se folosea, transpunându-se în culori combinate și recombinate până la epuizare, scoțând esența proprie în nuanțe fine, unice. Dezbrăcat de roluri, nu-și mai găsea identitatea și rămânea golit și confuz până la următoarea reprezentație. (500)

Ț-am zâs di atâtea ori sî nu ti duci cu săniuța spri pădure șî mai ales sî nu cii sângur sau sî ti apuci noaptea, măi copchile. Ce te făcei dacî nu era Molna cu tini? Da, știu buni. S-a luptat cu lupii cu toată puterea strămoșilor ei adunată în colți și gheare. Surii au fugit șchlălăind ca să-și urle supărarea la lună. Sî nu întinzî coarda băiete, cî într-o iarnî când tac-tu era copchil, pe-o învățătoari o încojurat-o haita di lupchi. Dimineața i-au găsât numai ciubotili. Molna asculta lingându-și rănile. (510)