Ficțiuni Reale 24

Grig era un copil răsfățat. Se internase pentru investigații medicale. În fiecare zi primea fel de fel de bunătăți de la membrii familiei. Nu voia să mănânce nimic din meniul spitalului. Desigur, nici nu împărțea cu nimeni nimic. Din abundența primită unele produse se stricau și le arunca. Într-o dimineață când se trezi, văzu patul de lângă el gol. Unde e nenea? L-a luat monstrul de sub pat. Așa se întâmplă dacă nu-i pui seara ceva bun. Te ia. Grig a hrănit monstrul de sub pat, spre bucuria celorlalți.

Raisa avea sub patul din camera de internat două valize. Una era burdușită- un monstru pe care nu-l descuia decât noaptea, când era convinsă că toate colegele de cameră sunt răpuse de somn. Evident, se înșela. Cu urechile ca niște antene, auzeau cum doar noaptea târziu cineva mânca pe ascuns. Într-o zi s-au hotărât să deschidă valiza fără știrea Raisei. Cu o agrafă încuietoarea monstrului a cedat. Era plin cu bucăți de ciocolată de casă. Au mâncat până li s-a făcut rău, apoi au încuiat. Se instalase liniștea.

Ceasul indica ora fatidică zero. Dacă exiști cu adevărat, dă-mi un semn, zise Mimi plictisită și convinsă că nu se va întâmpla nimic. Un huruit sinistru venit de sub pat pătrunse în cameră- la început vag, apoi amenințător. I se păru că se desface pământul. Patul se legănă, pielea i se strânse, corpul îi amorțise. Ce făcuse? Dacă o auzise cine nu trebuia? Începu să se roage. Te rog nu-mi demonstra nimic. Cred. Cred că exiști, dar te rog, pleacă. Patul trosni și ecoul unui oftat se scurse în hău.

Cine are curaj să doarmă noaptea asta în acest cavou primește chitara mea de colecție. Jur. Ispita era pe măsura fricii. Voi dormi eu, zise Sam, zâmbind șmecherește. Amicii au montat o cameră spion urându-i distracție. Sam își improviză un pat peste lespedea înghețată de timp și uitare gândindu-se la folosul lui. Simți că se face cald în interior, apoi se fripse pe spate. Privi sub pat și văzu Infernul. Alergă înnebunit și verifică camera. Nu înregistrase nimic. Să vezi și să nu crezi, i se șopti din spate.

Privirile-i mirate îl mângâiară știind că el e alesul. Își călcă principiile în picioare, dădu cu regulile de pereți, muri și învie în același timp într-o dorință neîmpărtășită.Tristețea îi întunecă mintea și învăță să urască, căci inima lui era ferecată. Dacă nu-i aparținea ei, nu-i va aparține nimănui. Își goli iubirea ofilită și-și vându sufletul. Îi era inutil. Nu o mai îmbrățișa. Într-o seară, cel dorit găsi cu greu drumul spre casă. Se prăbuși pe pat, apoi alunecă. Văzu păpușa cu acele înfipte în inimă.