Ficțiuni Reale 25

Majoritatea cunoscuților au frici legate de: trigliceride, colesterol, glicemie, tensiune etc. Din acest motiv, Dinu a ales un meniu simplu, la un restaurant mai puțin aglomerat. Mirosurile de prăjeli nu pluteau și-i dăduse un sentiment de siguranță, care se transformă în scurt timp în nemulțumire. Uite, am cerut o simplă supă cu legume. Da? Ce vezi în bol? Cinci stele de grăsime. De la legume? Chelner? Da, vă rog. Vezi stelele deasupra supei? A, sunt stele Michelin. Noul bucătar are rețete secrete.

Dacă mai stai gură cască prin parc hrănind porumbeii, în loc de cină, vei găsi stele verzi în farfurie. Închise telefonul și oftă. Auzise de cai verzi pe pereți, nu și de stele verzi. Bănuia că avea apeluri pierdute și alergă fără chef spre stația de tramvai. Afurisitul tocmai plecase legănându-se și făcându-i în ciudă. Continuă să alerge mecanic până la blocul cu zece etaje. Găsi liftul blocat. Urcă scările până la etajul opt. Pe ușă erau cinci stele verzi. Doamne, nu poate fi decât un coșmar. Intră, tună vocea.

Tatăl îi promisese că vor merge noaptea la pescuit, așa că băiatul, cu nerăbdarea în suflet, așteptă semnalul de plecare. Cu undițele pregătite din timp și năvodul uitat în barcă, vâsliră tăcuți pe oglinda apei în care Luna și stelele se scăldau. Privi mâinile aspre ale tatălui fixate pe undiță, apoi mângâie cu degetele mici suprafața umedă. Se hotărî. Aruncă năvodul încet, cu grijă și dorință. 5 stele din cer se prinseră în plasă. Privi îndelung comoara râvnită. Tatăl îi zâmbi. Nimeni nu mai prinsese aștri.

La naștere, ursitoarele i-au dat o stea norocoasă, dar crescând deveni nemulțumit. Într-o zi își luă curajul și speranța tovarăși de drum, căutându-l pe cel Cu stea în frunte. Înțeleptul îl măsură din priviri, ghicindu-i supărarea. Încercă să-i arate deșertăciunea închipuirilor, dar nu fu ascultat. Ești un visător, deci îți voi dărui cinci stele într-o galaxie. Așa a uitat de nemulțumire, dar și de steaua sa norocoasă. Trăia hrănindu-se cu himere. Timpul era o poveste. Devenise un muritor obișnuit.

Din pivnița întunecoasă și umedă cele cinci fetițe auzeau un ecou tremurat – schnell, schnell. Mâinile li s-au unit, privirile dureau, iar respirația se oprise pentru o rugăciune spusă în gând. Câinele se apropia de fiecare perete. Așteptarea se transformase în veșnicie, apoi se instalase tăcerea suspectă. Buni, dar asta e o poveste tristă. Îmi vine să plâng. Din păcate nu e o poveste, David. Eu am fost una din cele cinci fetițe ascunse. Cum de nu te-au găsit, buni? Noi eram steluțe. Asta e steaua mea din piept.