Ficțiuni Reale 36

Mă ții la curent Ai auzit ce-a pățât Sanda la interviu? Tresar și mă uit în spate. Nu. S-o dus zăpăcita mai târzâu cu trii ore. O râs șî curcili. Da di Zina ai aflat c-o fugit di la nuntî cu banii? Vezi, ninic nu știi. Da în ci lumi trăiești tu? Noroc cî-ți mai […]

Ficțiuni Reale 35

Dezbracă-te, a spus (2) O invită cu gesturi galante pe canapeaua moale. Dezbracă-te, a zis cu vocea stinsă, în timp ce ea o privi cu tristețe. Hai, relaxează-te ușor, ușor, renunțând la frici și amintirile care ți-au incendiat așteptările. Nu, nu vorbi acum. Uită de cuvinte. Hai, întinde-te. Nu, nu ești într-o încăpere cu mine […]

Ficțiuni Reale 34

Doi păpușari (2) Uitaseră de când se cunoșteau. Timpul se lipise de clipele care se decolorau încet, amenințând cu uitarea. Uneori se șicanau din priviri, doar pentru că erau nedespărțiți până și în gând. Se plictiseau? Posibil, așa că începură să joace un joc periculos. Scotociră în viața lor, pe cine manipulaseră și pe cine […]

Ficțiuni Reale 33

Trei culori cunosc pe lume Ha, ha, uitați-vă la ciudata asta. Are doar trei tuburi de culori acrilice. Chiar vrei să pictezi? Uite aici o trusă profesionistă și colegul atotștiutor își etală mica comoară de culori, explodând de ironie. Ochii celorlalți sclipiră sălbatici. Superioritatea strălucea. Începuse jocul, iar Clara tăcea. Nu-și dorea o astfel de […]

Ficțiuni Reale 32

Patru frați *** Ce repede crescuseră. Părinții le-au împărțit iubirea nepărtinitor. Viața era frumoasă și puțin monotonă, până când într-o zi telefonul sună strident. Alo? Sunteți mama lui Tudor? Da. Avem nevoie urgentă de sânge. A avut loc un accident. Vă așteptăm la urgențe. Frații i-au îmbrățișat pe părinții care împietriseră, lipsiți de glas. La […]

Ficțiuni Reale 31

Unora le place prazul Uite ce e dragă. Nimeni nu știe ce ai în stomac. Când te întâlnești cu unii în diferite locuri, te gândești ce au mâncat? Și ce-i cu asta? Vrei să-mi transmiți ceva înțelept pentru ziua asta, sau pur și simplu dai pe dinafară de plictiseală? Hai, dragă n-o lua așa. Vreau […]

Ficțiuni Reale 30

Enigma Ottiliei Stăteam înghesuite și speriate în camera tristeții din căminul liceului unde reușisem de o săptămână. Nici nu ne cunoșteam, ci doar cu ușoare rețineri încercam să ne deschidem. Ottilia era cea mai tăcută dintre cele opt colege de cameră. Nu știam dacă reușita o bucura, căci intrase printre primele la secția noastră. Într-o […]

Ficțiuni Reale 29

De veghe în lanul de porumb Nu-i așa rău să fii o sperietoare într-un lan de porumb. Au trecut pe lângă mine iubiri vremelnice, dușmănii care m-au speriat, jocuri copilărești si secrete bine ascunse. Aș putea continua, dar cine m-ar putea asculta? În serile cu lună plină, mă confesez prietenului corb. Doar el știe că-mi […]

Ficțiuni Reale 28

Sunt un geniu ** Da, sunt un geniu când te fac să zici Da, deși ai vrea să spui Nu. Ai vrea să pleci? Te conving privindu-te, să rămâi. Ieri mi-ai sugerat că ești independent, iar azi îți demonstrezi dependența de mine. Vrei să plângi, dar te imit și atunci începi să râzi forțat, apoi […]

Ficțiuni Reale 27

Purgatoriu Pe marginea șanțului se aliniaseră babele, în zi de sărbătoare. A dispărut rușinea maică, filozofă una mai înțepată. Pe vremea mea nu ridicam privirea când mergeam pe drum. Câte se petrec acum ți se ridică părul ca la arici. Și tu Vasi ce stai prostit în marginea drumului? Crezi că nu știm cum trăiești? […]